CabanaCraft – primul camp online!

Aş vrea să încep povestea despre naşterea şi punerea în operă a marelui proiect prin a mulţumi tuturor colegilor cercetaşi care au dat curs invitaţiei de a lua parte la acesta. Sper că v-a plăcut şi, de ce nu, să am ocazia să vă transmit aceleaşi sincere mulţumiri şi cu alte ocazii. 

 A fost greu, a fost uşor, nu mai contează, a fost. Cum a fost posibil să fie voi încerca să vă prezint, pe scurt,  în cele ce urmează.

Aşadar, să o luăm cu începutul, respectiv cu ideea de a pune în practică un proiect de câmp în condiţii extreme, recte de distanţare socială. Grea încercare, aş putea spune , dacă mai pui la socoteală, şi pregătirile pentru un examen de bacalaureat şi alte cele pentru facultate .Cum, însă, cu un cântec se face primăvară câteodată, am zis că merită încercat şi cu un camp. Cântecul, de fapt, un cântecel, îl puteţi ascultă şi voi în cadrul unei reclame TV la apă plată, interpretat de mai mulţi copii, şi care are că mesaj principal următoarea zicere: “Totul va fi bine !” .

  Ascultându-l m-am întrebat: de ce să nu ţii seama de un asemenea îndemn, mai ales când vine de la viitor ? Şi uite aşa am decis să urmez sfatul viitorului şi să încerc să transform prezentul în trecut.  Cam complicat pare, dar ,dacă te mai uiţi odată cu ce ai la dispoziţie prin casă vezi că distanţele şi distanţarea socială sunt doar nişte pseudo obstacole care pot fi foarte bine ocolite.  Aşa am făcut şi eu şi, coincidenţă sau nu, ochii mi-au căzut pe Minecraft, un joc sandbox open-world.
Am prezentat idea mea liderului și prietenilor mei cercetași la un AG de centru local, iar unui prieten i s-a părut o idee foarte bună. Am vorbit cu el şi i-am povestit despre scenariul în care am putea pune la punct un camp de la distanţă în care să se întâlnească toţi cercetaşii dornici de o astfel de aventură. Bineînţeles, pe “muzică” de Minecraft.A fost de acord, şi,  uite aşa, după mai multe reprize de “joacă”, am reuşit să construim ceea ce am denumit CabanaCraft.
 

          
Emoţii? Da, destule, dar mărturisite abia acum când toate au trecut. A fost bine ? Nu ştiu, poate, dar cu siguranţă “Totul va fi bine”, important e să ne dorim să găsim căile de a fi aproape, chiar şi în aceste vremuri în care distanţarea socială rămâne, încă, un cuvânt de ordine.
Că să nu închei totuşi fără o poveste vă ofer spre citire una despre porcii spinoşi…. “În timpul erei glaciare, multe animale mureau din cauza frigului.  Atunci porcii spinoși au hotărât să se unească în grup, că să se încălzească și să se protejeze unii pe alții.
Dar „spinii” îi răneau pe cei de lângă ei, pe tovarășii cei mai apropiați, tocmai pe cei care le ofereau mai multă căldură. Din această cauza s-au îndepărtat din nou. Și iar au murit degerati. Atunci au fost nevoiți să facă o alegere: sau piereau de pe față Pământului, sau acceptau spinii semenului. Cu înțelepciune au hotărât să se unească din nou. Astfel, au învățat să trăiască așa, cu micile răni pe care o relație foarte apropiată le poate provoca, de vreme ce mai importantă e căldură celuilalt.
În acest fel puteau supraviețui. “

Filip, explorator