Primul lucru care-mi vine în minte când mă gândesc la hike-ul de toamnă de anul ăsta este cât de tare s-a simțit ca o scurtă rupere de la realitate. Operațiunea Leaota s-a desfășurat într-un mod care pe mine m-a umplut de liniște și de bucurie. Deși am fost puțini, nu ne-am plictisit nicio secundă:
Am deschis atmosfera de hike cu un drum cu trenul spre Brașov, de-a lungul căruia Adi ne-a ținut treji cu un joc captivant de Povești Întunecate. De la vampiri în spațiu, la oameni care iau cina pe un vapor, ne-am chinuit cu toții să deslușim misterele care ne erau prezentate. Mai departe de tren, drumul s-a desfășurat în mod haotic, dar spiritul cercetășesc s-a simțit prezent în fiecare secundă în care sunam la autogară și ne intra căsuța vocală (333). Prima mea experiență ca autostopistă a avut loc tot pe acest drum, și a fost una dezamăgitoare☹️ (nu ne-a luat nimeni).
Hike-ul propriu-zis a fost de vis, și, deși nu am ajuns fix până pe vârful Leaota, pe mine cel puțin nu m-a dezamăgit priveliștea nici o secundă. Complet cu baby-jnepeni parcă făcuți ca să dormim în ei, cu o masă veselă într-un loc ferit de vânt, cu un mister din seria Povești Întunecate de deslușit pe viu și cu o excursie pe care am parcurs-o ca să-mi găsesc căciula uitată la un popas anterior, drumeția s-a dovedit a fi de neuitat😊.
Un atelier de poezie emoționant și mult așteptat mai târziu, ne pregăteam grăbiți să prindem trenul spre casă cu un bagaj de cunoștințe noi în domeniul manipulării, al elucidării de mistere și al emoțiilor.
Aida Lungu, eXplorator